Comuna Comana – scurt istoric al așezărilor componente

Comuna Comana, situată în județul Constanța, este formată din trei sate: Comana, Tătaru și Pelinu, fiecare având o identitate istorică distinctă, modelată de valurile succesive de populații și de schimbările din zonă după anul 1877.

Satul Comana este atestat ca o veche așezare turcească din secolul al XIX-lea, deși data exactă a înființării sale nu este cunoscută. Inițial purta denumirea Mustafa Aci, transformată ulterior de noii locuitori români în Mustafaci, nume care, în traducere liberă, însemna „Mustafa de lângă pom”. Se presupune că acest nume provine de la unul dintre primii locuitori ai satului.

Biserica ortodoxă
Geamia Tătaru

Actuala denumire, Comana, provine de la Teodor Comănescu, unul dintre primii coloniști români stabiliți aici. În anul 1893, un grup important de familii din localitățile Albești și Urluiasca (județul Olt) a fost împroprietărit pe aceste meleaguri, contribuind la conturarea satului de astăzi.

Satul Tătaru a fost fondat de tătari refugiați din Crimeea. La momentul stabilirii acestora, în sat existau deja trei familii de origine bulgară, care dețineau o mică fermă și o moară de vânt. Cei mai mulți dintre noii locuitori aveau o situație materială modestă și munceau pe terenurile celor mai înstăriți din zonă. Denumirea veche a localității era Azaplar, cu sensul de „apă adâncă”.

Satul Pelinu, asemenea Comanei, a fost una dintre cele mai vechi așezări turcești din regiune. După retragerea masivă a populației turcești în 1877, satul a fost populat predominant de tătari. Printre primii coloniști români care au primit pământ aici se numărau mocani veniți din zona Sibiului. Dintre aceștia, familiile Stoia, Paraipan și C. Nistor sunt amintite drept întemeietori ai noii comunități. Numele istoric al satului era Carachioi, tradus ca „satul negru”, făcând aluzie la secetele aspre care marcau zona.

Comments are closed.

Close Search Window